Povestea mea: cum am trecut peste cele mai dificile incercari ale vietii!

Povestea_mea_la _Confidential_Masaj_Erotic
27 aprilie, 2017   I   by Admin

Viata e o lupta continua. Pentru a reusi sa ajungi unde ti-ai propus, trebuie intotdeauna sa faci sacrificii, sa induri multe rautati, pentru ca in final sa gasesti un echilibru. Oricine a zis ca in viata poti reusi fara sa te chinui, nu a stiut ce spune, ori nu a trecut prin tot ce am fost eu nevoita sa indur.

In viata trebuie sa te zbati pentru ceea ce iti doresti, iar asta o auzeam des de la parintii si bunicii mei cand eram mica. Nu intelegeam pe deplin vorbele lor si mi se pareau descurajante. Insa, am ajuns la acel moment cand le dau mare dreptate. Fara munca si perseverenta nu aveam cum sa reusesc si, cu toate ca acum sunt bine, drumul meu nu a fost deloc usor.

Povestea mea… cu bune si rele

M-am nascut undeva la tara si visul meu era sa plec cat mai departe si sa duc o viata total diferita fata de a mamei mele. Ea nu a avut noroc deloc in viata asta si scopul meu era acela de a reusi sa o scot din satul acela uitat de lume. Copilaria mea a fost foarte grea, din cauza tatalui meu betiv, dar si a conditiilor in care traiam. Erau zile in care el dadea toti banii pe bautura, iar noi abia aveam ce sa mancam. Mama plangea, eu plangeam, iar situatia devenea din ce in ce mai grea. El bea toata ziua, iar seara isi varsa tot naduful pe noi. Am pierdut numarul batailor primite si al noptilor nedormite…

La 17 ani mi-am facut un prieten si m-am mutat la el. Nu mai suportam situatia de acasa si m-am gandit ca alaturi de el imi va fi mai bine, numai ca… Nimic nu a fost cum mi-am imaginat sau, mai bine zis, cum mi-am dorit… Am descoperit in el un “tata” numarul doi, iar in cateva luni m-am intors acasa. Stiam ca trebuie sa invat sa iau Bacul, ca sa pot pleca de acolo, asa ca imi facusem din asta o prioritate. Renuntasem la anturaj si invatam cat puteam de mult. Pana si eu eram socata de cat de mult timp acordam invatatului.

Dupa ce am reusit sa trec cu niste note onorabile examenul maturitatii, imi amintesc ca numai  5 din clasa mea luasem atunci note de trecere, mama s-a imbolnavit foarte rau si am fost nevoita sa imi aman plecarea in Capitala. Pentru ca ea avea nevoie de medicamente, iar tata nu isi schimbase deloc comportamentul, a trebuit sa ma angajez.

Asa am ajuns in croitorie… A fost ingrozitor de greu… Eram la calcat si stateam numai in picioare. Am slabit in perioada aia extrem de mult, ajunsesem de nerecunoscut. Salariul era o mizerie care abia ne ajungea, iar superiorul meu direct imi facea avansuri continuu. Am stat nopti intregi in spital, iar ziua mergeam la munca. Norocul meu si al mamei mele a fost ca am dat de un doctor extraordinar, iar in cateva luni ea era bine. Dupa am renuntat sa mai merg la croitorie.

M-am hotarat sa plec si nu m-am uitat inapoi. Nici aici nu a fost usor la inceput. Am stat cateva luni bune intr-un camin, am fost vanzatoare, iar banii abia imi ajungeau o luna, pentru ca ii trimiteam intotdeauna si mamei o parte din ei. Munceam mai mult ca sa castig mai bine. Am avut rabdare multa, nici acum nu imi dau seama cata putere am avut sa rezist. Apoi, magazinul respectiv s-a inchis si am ajuns sa lucrez intr-un bar. Noapte lucram, ziua dormeam, era foarte greu. Nu imi mai facusem un prieten, pentru ca vedeam in toti niste betivi si huligani, mai ales in timpul cat am lucrat in bar.

Mi-am format un grup de prietene si, asa cum vorbesc fetele, noi discutam despre tot si toate. La un moment dat, una dintre ele m-a intrebat daca nu imi doresc sa castig mai multi bani si sa nu ma mai chinui la fel de mult. Ea lucra de ceva vreme la un salon de masaj erotic si vorbea intotdeauna cu placere de job-ul ei. Nu ma gandisem niciodata daca as putea fi o maseuza buna, insa ajutorul ei si al celor de la confidential.ro a fost mai mult decat mi-am putut dori vreodata. Bineinteles ca am renuntat la locul meu de munca de la bar si m-am angajat aici. Au trecut 3 ani si eu sunt din ce in ce mai bine. Nu numai ca am bani suficienti pentru chirie, mancare, dar castig intr-atat cat sa ma ingrijesc foarte bine si sa ii trimit si mamei o suma considerabila. A fost destul de dificil la inceput, pentru ca era cu totul altceva, insa acum pot spune ca este unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-a intamplat. A fost nevoie sa indur atat de multe, incat acum nu mi se mai pare nimic greu.

Povestea mea…

A fost extrem de dificil sa imi deschid inima si sa va povestesc tot, insa invatatura e numai una: viata e grea, insa trebuie sa profiti de sansele care ti se ofera si sa fii perseverent. Numai asa vin satisfactiile!